Erkenci Kuş -Pasărea timpurie ( matinală)

episod 4

https://viatacuaromadecafea.com/2018/07/19/un-zambet/

„Dă-mi mâinile,

Viața e frumoasă când te iubesc…

Eu sunt acela…

Ți-am dat inima mea, frumoasă răsfățată

Ți-am dat inima mea, frumoasă răsfățată

…Dă-mi mâinile, viața e frumoasă când te iubesc.

Mi-am așternut viața pe drumul tău

Vino, nu fugi, frumoasa mea…”



https://viatacuaromadecafea.com/

Am venit.

Sanem: M-am spălat pe mâini.

Acum ne putem da mâna.

Italianul: Bine ați venit.

Dacă-mi permiteți, merg un pic la doamna Aylin.

Aylin: Nu e nevoie. Am venit eu.

Italianul: Doamnă Aylin, poftiți.

Aylin: Vă mulțumesc.

Italianul: Un telefon foarte important. Vin imediat.

Aylin: Ce frumos, nu-i așa. Ca în trecut, din nou împreună.

Dar pe tine nu te cunosc. Eu sunt Aylin.

Sanem: Sanem.

Sanem: Sunt stângace.

Aylin: Îmi pare bine.

Deren: Aylin, pleacă, pleacă odată.

Aylin: Can, nu am apucat să te felicit. Au tot apărut știri cu tine. Can Divit a realizat o campanie pentru asociația de femei. Campania lui Can Divit este sprijinită de companii internaționale. Campania lui Can Divit este candidată la premii. Ce fel de campanie e asta? Povestește-mi un pic.

Can: Agentul tău nu a strecurat informații?

Aylin: Nu a strecurat.

Can: E bine. Vei afla când ți le va da. Sau vei vedea mâine, cu toată lumea, când apar bilboard-urile.

Tare curios sunt cine e agentul ăsta.

Aylin: Dragul meu, agentul e sub nasul tău. Dar tu nu observi.

Aș fi spus, desigur, dacă ar fi existat un agent.

Italianul: Scuze, am întârziat.

Ce spuneam:

Can: Vino cu mine…

Can: Sanem, nu ești obligată să continui jocul. Nu ești obligată să mă ții de mână. Dacă F. Vrea să strice afacerea, să o strice.

Sanem: Dar, domnule Can…

Can: Sanem…

Nu-mi pasă de afacere. Doar dacă vrei, dacă îți dorești cu adevărat, atunci să rămâi lângă mine.

Sanem: Dacă îmi spuneți să plec, plec. Dacă îmi spuneți să rămân, rămân.

viatacuaromadecafea.com

Patronul italian i-a invitat la cină. Deoarece colegul spusese că e o mare dragoste între ei doi, italianul voia cumva să-și ceară scuze pentru cele întâmplate. Sanem trebuia să joace rolul logodnicei lui Can. Și iată ce au vorbit la masă!



Italianul: Vreau să ridicăm paharul în cinstea voastră.

În zilele noastre, este aproape imposibil să mai găsești o dragoste atât de pasională.

Domnișoara Sanem, nu beți?

Can: Nu, nu, ea zice că nu-i face bine băutura.

Italianul: Nu-i face bine…

Sanem: În perioada asta, multe nu-mi fac bine.

Can: Iubito, ești bine? Ești mulțumită…

Sanem: Da, viața mea, totul e bine.

Can: Important e să-ți fie ție bine.

Italianul: Tot vreau să vă întreb și nu am apucat. Unde v-ați cunoscut?

Sanem: Kayseri.

Can: Paris.

Can: În Kayseri?

Italianul: Kayseri? Paris Sunt aproape?

Asociata italianului: Kayseri e în Turcia.

Can: A, da, eu uitasem. Prima oară ne-am văzut în Kayseri.

Viața mea, vrei să povestești tu cum ne-am cunoscut noi în Kayseri?

Sanem: Dar, viața mea, nu mă ajuți deloc.

Can: Tu povestești mult mai frumos, de aceea…

Sanem: Eu eram în Kayseri într-un restaurant și mâncam mantı (un fel de ravioli J )

Italianul: Mantı?

Can: Mantı în Kayseri? Ceva neașteptat.

Sanem: Apoi, domnul Can a venit, plin de aere, în restaurant.

Can: Ascultă că în continuare e foarte romantic…

Sanem: Și apoi… Nu mai rămăsese mantı.

Can: Cel care făcea mantı nu mai avea…. Nu se poate așa ceva…

Italianul: Interesant.

Sanem: Can a intrat și a spus că vrea să mănânce mantı, iar proprietarul restaurantului i-a spus că s-a terminat. El, nu și nu, că vrea să mănânce în seara asta mantı. Este încăpățânat! Nu putea dormi liniștit dacă nu mânca mantı.

Iar eu, văzându-l flămând, amărât…

Italianul: Amărât?

Can: Da, da, amărât!

Sanem: Și am împărțit cu el ce aveam în farfurie.

Pentru că el e Can-ul meu (se poate traduce și dragul și sufletul, dar și ca prenume)

Can: Can cu C mare și apostrof.

Sanem: Can- canım

Italianul: Can….Aaaa, foarte romantic!

Asociata italianului: Foarte romantic, dar la Paris cum a fost?

Sanem: Vrei să povestești tu, viața mea?

Can: Vreau.

M-am dus la Paris cu munca.

Sanem: E dependent de muncă.

Can: Am ieșit să mă plimb într-o seară și m-a prins ploaia.

Sanem: Incredibilă ploaie la Paris!

Can: Sunt celebre ploile la Paris.

Treceam prin fața unui cinematograf.

Sanem: Moare să vizioneze filme.

Italianul: Se vede că e iubitor de artă.

Sanem: Desigur.

Can: Am intrat și, așteptând la coadă, m-am apropiat de fata din fața mea. Am simțit un parfum fabulos. Era cel mai minunat pafum pe care l-am simțit în viața mea. Era semiîntuneric. Era cu spatele, nu o puteam vedea. De emoții, nu mă puteam mișca. Apoi, ea a întors un pic capul. Când colo, era Sanem. Mi-am făcut curaj, am atins-o ușor pe umăr și i-am spus: „Îți amintești de mine?„ Pentru că ne-am văzut prima oară la Kayseri. Și, din avea zi, am devenit dependent de parfumul ei…Așa cum vedeți.

Asociata italianului: Minunat. E ca o scenă de film.

Italianul: Ca o poveste. Domnule Can, îți mulțumim foarte mult că ne-ați povestit și nouă…

Să bem!

Sanem: De la Kayseri, la Turnul Eiffel!

Sanem: Moare să mănânce iaurt cu usturori! Și mănâncă mantı cu pâine!!!


https://viatacuaromadecafea.com/

Promo episod 6 #ErkenciKus #Sanem #Can

https://youtu.be/SFWv5suunZo

Osman: Uită-te în ochii lui și spune-i „Sunt îndrăgostită de tine.„ Restul, să fie grija lui.

Sanem: Fie ce-o fi!

Zebercet? Ayhan?

Zebercet: Sanem!

TV: S-a cățărat pe panou și a vrut să-l facă bucăți.

Zebercet: Allah!

Osman o să vină aici.

Uite, a venit!

Osman: Am venit, frate.

Mama: Așteptăm cu nerăbdare explicația pe care o să ne-o dai. Eu și făcălețul!

Ayhan: Tu te-ai îndrăgostit rău de tot. Cum ar fi să mergi și să-i spui tot?

Can: Sanem?

Sanem: Vreau să vă mărturisesc ceva.

Eu nu am mai simțit asta niciodată.

Mi se împleticesc mâinile și picioarele.

Eu...

https://viatacuaromadecafea.com/2018/07/26/vreau-sa-va-marturisesc-ceva/

Trimis de pe aplicatia Topic'it

Traducere promo 2 , episod 6


https://viatacuaromadecafea.com/2018/07/28/promo-2-ep-6/

Sanem: Pot să vă mai întreb ceva?

Pietrele acestea sunt foarte speciale pentru dumneavoastră?

Vi le-a dăruit cineva foarte special?

Aveți o amintire legată de ele?

Can: Da.

Dar nu e o persoană specială cum crezi tu.

Când am fotografiat în Sri Lanka, am avut un accident foarte serios.

Am fost obligat să stau la pat două luni.

Era o femeie foarte în vârstă care a avut grijă de mine. Ea mi-a dat aceste pietre.

Protejează pe cei care călătoresc.

Piatra lunii.

Sanem: Piatra lunii?

Dar de ce două?

Can: De ce două? Pentru că, conform legendei, atrag în ele lumina lunii.

Cea închisă la culoare este fața nevăzută a lunii.

Cea albă este fața luminoasă a lunii.

Orice om, ar fi format din două părți.

O parte, secretă, fragilă.

Alta, cea care îi vede doar pe cei care privesc cu iubire, partea noastră luminoasă.

De aceea sunt două.

Și pentru că, la rândul meu, sunt un călător, cred că mă protejează.

Și îmi prinde bine jocul.

Sanem: Foarte frumos.

Can: Și eu cred că este foarte frumos…

Sanem: Cât de frumoase sunt stelele. Mă simt de parcă le-aș atinge dacă întind mâinile.

Veniți des aici?

Can: Uneori. Când vreau să fiu singur.

Sanem: Aiii, domnule Can. Ați venit aici să vă limpeziți mintea și eu am venit să vă bat la cap.

V-am bârâit la cap tot timpul. V-am plictisit rău.

Can: Nu mă plictisesc de tine deloc.

Să ne culcăm?

Sanem: Cum adică „să ne culcăm„?

Can: Nu așa. S-a făcut târziu și poate ți-a venit ora de somn. Poți să dormi în cort dacă vrei.

Mie, oricum, nu se știe dacă-mi va fi sau nu somn. O să stau. Văd ce fac.

Sanem: Bine. Atunci, noapte bună.

Can: Noapte bună. Odihnă plăcută.

Sanem: Și dumneavoastră.

Sanem: Domnule Can. Vă mai întreb ceva pentru ultima oară și apoi promit să tac. Promit.

Can: În cort s-ar putea să-mi fie frică. Dumneavoastră, oricum nu dormiți.

Dacă m-aș ghemui aici, ar fi problemă pentru dumneavoatră?

Can: Te-ai gândit bine? Aici ar putea fi orice. Ar putea fi șerpi, gândaci…

Ar putea fi scorpioni. Sunt și țânțari. Ești sigură că vrei să dormi aici?

Sanem: Cât vă căutam pe dumneavoastră, am lovit doi șerpi în cap.

Can: Te cred în stare să faci asta. Să-ți aduc sacul de dormit.

Sanem: De acord.

Can: Tu pregătește pe aici.

Sanem: Am înțeles.

Sanem: Bine, bine. Nu erau doi, era doar un șarpe, domnule Can.

Can: Nu e foarte comod, dar te descurci.

Ridică capul.

Nu e mai bine așa?

Sanem: Mulțumesc.

Sanem: Domnule Can, pot să spun încă ceva. După aceea, nu mai deschid gura.

Stați culcat pe pietre și pe pământ și eu dorm aici ca o prințesă.

Măcar asta să o împărțim…

Can: De acord.

Ceycey: Povestește-mi.

Sanem: Eu nu am logodnic.

Adică eu și Osman ne-am despărțit.

Ceycey: Aaa, de-aia nu mai ai, am înțeles.

De ce v-ați despărțit?

Sanem: Osman este un prieten foarte vechi.

Am crescut împreună.

Era o copilărie.

Ne-am înțeles greșit sentimentele.

Ceycey: Ce copilărie? Cum să înțelegeți greșit?

Sanem: Pentru că eu m-am sărutat în întuneric cu un necunoscut și m-am îndrăgostit de el.

Ceycey: Te-ai sărutat cu unul fiind logodită?

Cine este el?

Sanem: Albatros.

Ceycey: Albatraos, Albatros. Cu el ce s-a întâmplat?

Sanem: Cu el nu s-a întâmplat nimic. Eu m-am îndrăgostit de un alt bărbat.

M-am îndrăgostit de un bărbat care nu mă va iubi niciodată.

Ceycey: Ești logodită. E și Albatros. Și mai e unul care nu te va iubi niciodată.

Ce înseamnă asta? Tu scrii povești, Sanem?

Sanem: Tocmai de asta ne-am despărțit.

Can: Știi ce s-a întâmplat când mi s-a luat licența de fotograf?

Sanem: Ce s-a întâmplat?

Can: Am vrut să fug, să mă îndepărtez, dar nu s-a întâmplat.

Nu mi s-a surpat lumea… Pentru că erai tu.

Sanem: Eu nu mai stau un minut în firma asta. Demisionez.

Emre: Stai, Sanem. Ce se întâmplă?

Sanem: Nu mă mai pot uita în ochii domnului Can după minciunile spuse.

Uitați-vă în față, vă rog.

Can: De ce fugi precum un rac de colo colo? Stai, nu mai fugi. Voi păstra distanța.

Nu mă apropii de tine.

Sanem: De ce să fug de dumneavoastră?

Can: De ce să fugi de mine? Și până unde vei fugi?

Sanem: Mă sună logodnicul. Era telefonul pe mut. Pardon.

Can: Răspunde. Vorbește cu logodnicul.

Sanem: Bună, Osman. Și mie mi-e foarte dor de tine.

Și eu.

Can: Haha… Ia să văd cine te sună. Ceycey.

Can: La cât tragi obloanele?

Sanem: Închid imediat.

Can: Bine. Vin eu diseară acasă și vorbim acolo.

Vecina: I-a spus că merge acasă la ea!

Sanem: Cine e?

Pornit ca serial estival, „Erkenci Kuș„ a reușit să atragă atât publicul telespectator, cât și pe cel din social media.

Audiențele obținute ar putea duce la continuarea serialului și din toamnă.

Tocmai în acest sens, pe Twitter și Instagram, circulă informația că din septembrie va fi difuzat duminica.

Trimis de pe aplicatia Topic'it

Trimis de pe aplicatia Topic'it